Ce ne enervează la anime-uri  

Posted by bigiu in

Când eram mic în fiecare zi mă grăbeam să ajung acasă de la şcoală pentru încă un episod din Dragon Ball. Eram efectiv fascinat de serialul ăla. Iar după ce se termina, fugeam în curte să-mi exersez "Valul Ţestoasei" pe găini, câine, mâţă, orice mişca. Bietele făpturi se uitau perplexe la mine, nici vorbă să le fie frică. Probabil se întrebau dacă ar fi cazul să cotcodăcească/miaune/latre după ajutor pentru puştiul cu simptome de epilepsie din faţa lor.

Aşa un talent remarcabil la poveşti trăsnite au japonezii ăştia că nimeni nu va fi în stare vreodată să-i depăşească. Acuma, talentul ca talentul dar rezultatul e cel care contează. E drept că a vorbi despre anime în general necesită o abordare bazată pe cunoştinţe pe care recunosc smerit că nu le am. Sunt la curent cu cele mai noi şi cunoscute serii dar foarte puţine ajung sub lupa mea. Fie dezamăgeşte premisa poveştii fie mă enervează calitatea slabă a dialogurilor şi renunţ la a le mai viziona.

Mai degrabă aş dori să vorbesc despre clişeele din anime-uri. Hai să le luăm pe rând:

1. Jocurile de cărţi.
Nene, am o problemă serioasă cu serialele astea. Nu ştiu care a fost primul (fără să mă documentez voi presupune că Yu-Gi-Oh a fost măcar printre primele seriale) dar conceptul a avut un succes atât de mare încât şi alte seriale îl prelucrează. Cumva înţeleg fenomenul fiindcă se crează astfel un mediu propice pentru a vinde copiilor cărţi de joc şi alte accesorii auxiliare dar calitativ aceste seriale stau foarte prost. Chiar şi dacă trecem peste insurmontabila absurditate a poveştii în care nişte copii salvează lumea printr-un joc de cărţi şi ridicola dramatizare a "luptei", dacă e să ne legăm de construcţia personajelor sau de replicile lor dăm din lac în puţ.

2. Protagonistul/Protagonista
Protagonistul e de cele mai multe ori imatur. Gălăgios, arogant, el are un singur vis glorios: să devină cel mai bun... la ceva (jocuri de cărţi, arte marţiale, antrenor de pokemoni, digimoni şi alte chestii "mon") . Are o gândire unidimensională, vorbeşte numai despre ambiţia lui, enervând atât personajele secundare cât şi pe telespectator. E foarte irascibil şi orice conflict, oricât de minor, la el se rezolvă prin luptă. În timpul căreia e la fel de gălăgios, chiar şi când o ia pe cocoaşă.

Protagonista are o gură la fel de mare dar e ceva mai matură. În schimb chicoteşte mult şi prosteşte, mai ales când e implicat una bucată băiat râvnit de toate fetele. Bineînţeles, protagonista dovedeşte o slăbiciune pentru acest băiat, cu inima mai pură decât apa de munte şi intenţii mai curate decât cearşafurile spălate cu Coccolino. Adăugaţi la asta un aspect fizic în concordanţă cu caracterul şi obţineţi un androgin. Clar, protagonista are gusturi discutabile la băieţi. Iar când nu salivează după băieţi aceasta se face de râs la şcoală sau în cercul de prietene. Sau salvează lumea şi întregul univers din pură întâmplare.

3. Hai să mergem cu ochii închişi... că e cool.
De departe cele mai enervante personaje. Uneori ai impresia că o fac doar aşa, de-al dracu', să ne arate nouă, muritorilor de rând că ei n-au nevoie de trivialităţi ca globii oculari. Nu, ei percep mediul înconjurător la un alt nivel. Cine ştie, poate au un sistem înnăscut de ecolocaţie. Că doar deh, sunt uber-şmechere personajele ăstea.

Eurovision 2011 - Selecţia Naţională  

Posted by bigiu in

Mă gândeam să scriu un articol despre revelion dar n-aş fi avut ce să vă povestesc. Mai pe scurt, l-am petrecut în familie. Şi ce face omul modern când îşi petrece revelionul acasă? Exact, butonează telecomanda. E indicat s-o facă? NU!

De câţiva ani încoace ne-am cramponat într-un kitsch îmbibat cu manele, ţâţe, nulităţi pe două picioare, măscărici şi umor grobian. Campionul absolut? Pro TV, fireşte. N-am rezistat mai mult de cinci minute. E de ajuns să vă spun vouă celor care aţi avut neţărmuitul noroc să nu rătăciţi pe acest canal, că printre "entertaineri" s-au numărat Liviu Vârciu, Simona Sensual, Vali Vijelie, Jean de la Craiova, etc. Veşnicul Pavel Bartoş bănuiesc că a fost prezentator, deşi în scurtul timp agonizant în care am făcut parte din audienţa lor s-a maimuţărit prea mult ca să-mi dau seama.

Din fericire, pentru mine, TVR 1 a mutat concursul Eurovision taman în noaptea de revelion. A fost o alegere neobişnuită dar vicleană fiindcă sunt convins că au câştigat mai multă audienţă decât în toate celelalte revelioane la un loc. Organizarea a fost acceptabilă, scena fiind mult peste ce am avut în anii anteriori iar ideea de a-i invita pe Niamh Kavanagh, Chiara Siracusa şi Johnny Logan (poreclit Mister Eurovision) mi s-a părut chiar inspirată. Din păcate restul elementelor au avut un miros neplăcut de rânced. Caraghioslâcurile Gianinei Corondan mai mult enervează decât amuză, scenetele cu iz de Divertis old-school au avut efectul unui somnifer concentrat iar mascota... îhh...mascota! Lala parcă o chema...

Dar piesele? Păi nu prea merită menţionate dar cum să închei articolul cu doar câteva cuvinte dispreţuitoare? Îl voi încheia cu o analiză detaliată dispreţuitoare.

1.Adrian Cristescu - One by one
Nimic care să mă dea pe spate. Piesă cuminte, prea cuminte, cu o linie melodică de catifea la început dar fleoşcăită pe refren. Vocea tipului a fost la fel de firavă precum melodia.

2.Silvia Ştefănescu - I can't breathe without you
Melodie absolut banală începând cu titlul şi terminând cu linia melodică. În momentul în care scriu asta a trebuit s-o reascult căci oricât aş fi încercat n-am putut să mi-o amintesc.

3.Elena Leticia Moisescu - Dreaming of you
Agreabilă melodie dar refrenul sună exact la fel cu cel din piesa "Dacă ploaia s-ar opri" de la Cargo. So thumbs down.

4.Claudia Pavel - I want U to want me
Sunt mulţi care spun că aceasta trebuia să ne reprezinte. Excuse me? O lălăială mai plictisitoare ca asta n-am mai auzit. A, dar stai, vor spune unii, că e vorba de însăşi Claudia Pavel. Aşa şi? Nici dacă ar fi fost vorba de Celine Dion n-aş fi votat piesa asta. Iar Claudia Pavel nu e mesia industriei muzicale româneşti aşa cum vrea să ne facă să credem. Ca să nu uit: a falsat aproape toată piesa.

5.Dalma - Song for him
Genul country nu prea a fost abordat până acum la Eurovisionul naţional. Melodia Dalmei a fost ritmată, catchy iar prestaţia live fără cusur. Nu, nu e o minunăţie muzicală dar faţă de celelalte porcării de anul ăsta a fost net superioară.

6.Blaxy girls - It's so fine
Doar două lucruri am apreciat la melodia asta. Unu la mână, e optimistă. M-am săturat de poveşti tragice de dragoste neîmpărtăşită/pierdută/prefăcută. Doi la mână, deşi versurile nu debordează de originalitate, linia melodică mi-a rămas în minte de la prima audiţie. Solista însă e prea anemică iar scena părea s-o înghită. Concluzia? Drăguţă dar tot prea slabă pentru Eurovision.

7.Dragoş Chircu şi Anthony Ikwuagwu Nuştiucum - Open your eyes
Zzzzzz... huh? De ce m-aţi trezit mă? :(

8.Dan Helciug - My facebook girl
E genul de piesă care mă face să cred că nu avem niciun juriu care să evalueze şi să selecteze piesele participante. E genul de piesă pe care poliţia o poate folosi la interogatorii. Ce naiba, e genul de piesă care ar evacua o clădire mai repede decât dacă ai striga "Bombă!"

9.Laurenţiu Cazan - We can change the world
Aşa şi-aşa. Dar probabil v-aţi săturat de aprecieri dintr-astea de dinozaur blazat aşa că mă opresc.

10.Direcţia 5 - Cinema Love
Idem cu numărul 9.

11.Bogdan Dima - Bang Bang
Simpatică piesa dar prestaţia a lăsat mult de dorit. Totul a fost bine până a început să cânte al doilea interpret. Cel puţin au scos pasajul din Ciuleandra...

12.Rallsa - Take me down
Piesă total nepotrivită pentru Eurovision iar interpretarea JALNICĂ. Nici nu are rost să vorbim de armonia şi unitatea pe care trebuie sa le aibă un grup vocal.

13.Hotel FM - Change
Compromisul perfect. Răul cel mai mic. Numiţi-o cum vreţi. Nici eu nu mă dau în vânt după ea dar spre deosebire de piesa pe care o vroia publicul (Open your eyes) asta are cât de cât personalitate şi energie. Iar solistul are cojones când e vorba de voce.

Mda... dezamăgitor. Dar îmi place omniprezenţa cuvântului "change" în piesele de anul acesta. Păcat că nu înseamnă nimic. Încă nu avem curajul să schimbăm şablonul pe care ni l-am tatuat pe bucile Doamnei Inspiratie de mai bine de 20 de ani.

Literatură cu colţi  

Posted by bigiu in

Nu pot să-mi explic exact de ce dar mereu mă entuziasmez când dau peste o librărie, fie ea şi una modestă şi claustrofobă. Poate pentru că e un prilej de a afla ultimele noutăţi în materie de literatură iar dacă pun ochii pe o carte imediat frunzăresc recenziile primite de la cititori pe Amazon.com . De fiecare dată însă există ceva ce mă răpeşte din starea de bine şi îmi izbeşte retina de un nou sortiment kitchos, specific perioadei noastre. Sortiment literar, vreau să zic...

Până acum 5-6 ani genul fantasy îşi găsea infinita inspiraţie în creaturi mitologice tolkiene ca elfii, dragonii, orci, spiriduşii, etc. Unele serii au avut mare succes, ca mai sus menţionatul Tolkien cu a sa trilogie Stăpânul Inelelor sau J.K.Rowling cu al său Harry Potter, altele au eşuat lamentabil (Cristopher Paolini cu a sa saga Eragon, care nu e altceva decât un Star Wars în versiune fantasy) însă toate au urmărit mai mult sau mai puţin aceeaşi reţetă. Fiecare a încercat să aducă elemente proprii, să diversifice reţeta, descoperind pe parcurs că un asemenea ţel cere o imaginaţie pe măsură.

Acum a venit vremea altor creaturi legendare care să ocupe paginile cărţilor şi gândurile tinerilor. Săracii vampiri au fost prezentaţi în atâtea variante şi în atâtea cărţi, filme şi seriale că mi s-ar părea o cretinătate ca cineva să se apuce acum să scrie propria viziune asupra lor. Cu toate astea mereu se găsesc scriitori care cred că pot da peste cap tiparele stabilite şi să aducă în prim plan o nouă referinţă în genul pe care l-au abordat. Şansele de originalitate sunt aproape nule însă librăriile sunt arhipline de asemenea cărţi şi toată nebunia a pornit de la o singuă carte: Twilight.

Departe de a fi o capodoperă, primul volum a fost pur şi simplu ok. Povestea, deşi banală, a fost suficient de romanţată încât să fie digerabilă. Stilul scriitoarei Stephenie Meyer a fost principala bilă albă (scriitorul Stephen King a avut critici aspre chiar şi la capitolul ăsta) în timp ce protagonista a fost (pe tot parcursul seriei) o bilă neagră. Ştiu că povestea n-ar mai fi avut acelaşi farmec dacă atât Edward cât şi Bella ar fi fost vampiri de la bun început însă umanitatea Bellei, în contextul creat de Stephenie Meyer, a transformat-o într-o protagonistă pasivă. De n-ar fi fost atât de exagerată portretizarea vampirilor (zei cu rapiditatea lui Kid Flash, forţa lui Superman şi simţurile lui ***inseraţi erou DC Comics aici***) poate că Bella ar fi putut deveni mai utilă. Din păcare lucrurile s-au înrăutăţit. Dacă seria începuse binişor de continuat a continuat prost şi s-a terminat şi mai prost. Multe personaje au fost remodelate forţat în aşa chip încât puteau să şi primească alt nume şi pe bune că nu le mai recunoşteam. Cel mai bun exemplu e Jacob care din love-interest-ul Bellei devine babysitter-ul amorezat după bebeluşul Bellei. Din cavalerul blănos dar dând pe-afară de principii morale adânc înrădăcinate în fiinţa lui a devenit animăluşul de companie al familiei Cullen. Şi ar mai fi multe de spus dar greaţa ultimului volum persistă aşa că mă voi opri aici.

Şi că veni vorba de oprit, e totuşi onorabil că Stephenie Meyer a decis să încheie povestea în volumul 4. Anne Rice, o binecunoscută scriitoare de romane fantasy (mostly vampire fantasy) a întins povestea vampirului Lestat pe aproximativ 12 volume. Acum eu nu-mi pot da cu părerea despre acea serie din moment ce n-am citit-o dar indiferent de cât de bună ar fi eu m-aş cam plictisi. Pe bune. Vorbim totuşi de vampiri nu de personajele din Tânăr şi Neliniştit. Hmm... totuşi nu mi-ar displace o parodie gen "Veşnic Tânăr şi Neliniştit". Ce-mi mai vomită mintea, jeesh!

Singura serie actuală pe care o pot recomanda este Academia Vampirilor. Ştiu, titlul sună îngrozitor de cheesy iar după experienţe nefericite ca Jurnalele Vampirilor sau Casa Nopţii nu-i de mirare că seria asta a rămas într-un con de umbră. Totuşi nu vă lăsaţi induşi în eroare de aparenţe (de parcă titlul n-ar fi fost de ajuns şi coperţile sunt de o oribilitate comercială până la Dumnezeu). Richelle Mead a folosit ca sursă de inspiraţie folclorul nostru românesc. Da, aţi auzit bine. Dealtminteri nici nu veţi întâlni în cărţile ei denumirea de "vampir" decât de vreo 2-3 ori întrucât pe meleagurile noastre vampirii sunt fie moroi fie strigoi. Ca o adiţie intermediară mai apar dhampirii, progeniturile oamenilor cu moroii.

În încheiere ceea ce vă voi spune s-ar putea să vă surprindă sau să vă intrige. Paradoxal cea mai buna poveste cu vampiri pe care am avut plăcerea să o savurez am întâlnit-o într-un joc video. Nu într-o carte, nu într-un film ci într-un joc video, o serie de jocuri video mai exact: Legacy of Kain. Iar dulceaţa trandafirului epic nu constă în povestea incredibil de complexă şi pluristratificată ci în cei doi protagonişti, Kain şi Raziel, care coexistă într-o relaţie de simbioză întreţinută indiferent de rivalitatea dintre ei, rivalitate ţesută de păpuşarii lor, ale căror sfori devin vizibile abia la sfârşit...

Românii put de talent...  

Posted by bigiu in

Cel puţin aşa ne zic ei! Formatul concursului internaţional Got Talent a ajuns şi în România şi a fost preluat de Pro TV. Sunt destul de încrezător că emisiunea va avea o viaţă lungă, asemeni concursului Dansez pentru tine. Asta pentru că deşi Pro TV coboară deseori pe panta comercialismului şi a unui kitch adus la rang de artă, cel puţin ei ştiu să ţină în viaţă un format de emisiune vreme de cât mai multe sezoane.

După Cluj şi Timişoara a venit vremea oraşului Piatra Neamţ să găzduiască evenimentul. Despre show-ul în sine voi vorbi puţin mai încolo.

Organizarea mi s-a părut un mare minus. Începând cu preselecţiile unde bieţii participanţi au fost nevoiţi să stea vreo 2 ore afară în ploaie până să li se dea voie înăuntru în sala de aşteptare şi apoi încă cel puţin 6 ore până să fie evaluaţi (unii au trebuit să aştepte chiar şi 12(?!) ore). De ce? Păi, în primul rând fiindcă organizatorii au decis să le ofere şansa de a participa la concurs şi celor care nu s-au înscris pe site-ul emisiunii aşa că au scos hârţogăria şi dă-i şi înscrie-i până la ultimul. Nimic rău până aici. Ceea ce nu înţeleg e de ce au fost aceştia chemaţi la evaluare în mod aleator şi nu în ordinea în care s-au înscris? Aşa s-a ajuns ca cei care s-au înscris primii sa fie evaluaţi ultimii. Dar nah, veşnicele bube ale showbizului.

Lăsând la o parte preselecţia, show-ul din weekend-ul trecut a fost impresionant. Am râs, am strâns din buci, mi-a căzut falca, tot tacâmul. Au fost mulţi tineri talentaţi dar şi momente slabe, sancţionate cu cei trei X. Momente penibile au fost mai puţine decât mă aşteptam. Un băietan cu voce de Pointdexter (cine a copilărit cu Felix Motanul ştie la cine mă refer) care se juca cu poiurile (două mingi legate la capătul unor sfori), un cioban care ţinea morţiş să ne arate nouă cum se tunde o oaie, s.a.m.d.

Tot legat de organizare aş mai avea o nemulţumire. Spectacolele de sâmbătă şi duminică trebuiau să înceapă la orele 12:00 respectiv 19:00. În schimb publicul a fost forţat să aştepte o oră timp în care se făceau probele de sunet. Acuma eu nu vreau să mă dau mare cunoscător şi să arunc cu roşii putrede dar detaliile tehnice se rezolvă din timp. Nu e tocmai ok să plictiseşti oamenii cu "unu-doi-unu-doi" şi cu o piesă stupidă de la Ca$$a Locco dată la maxim când defapt aceştia aşteaptă spectacolul promis. E o lipsă crasă de profesionalism care nu are ce căuta în 2010. Şi de s-ar fi întâmplat aşa la unul din spectacole treceam cu vederea dar nu la toate patru nenică!

Una peste alta prevăd un mare succes concursului, cel puţin la fel de mare ca a predecesorului. La nivel conceptual nu-i poţi aduce multe reproşuri. Că sunt membrii juriului severi? Da, aşa e, dar până la urmă nu asta e ideea? Să caute pe acel sau acei cineva care să ridice sala în picioare şi s-o facă să aplaude frenetic încă din primele clipe ale prestaţiei? Unii perdanţi au început deja să-şi arunce frustrările pe site-ul emisiunii...

I'm back!  

Posted by bigiu in

Probabil ar fi trebuit să-mi fac apariţia încă de când am terminat bacul dar am preferat să aştept până după admitere. În felul ăsta petrecerea e mai justificată ;-)

Pentru cei care încă nu ştiu am intrat la Facultatea de Matematică şi Informatică din cadrul Universităţii din Bucureşti. Aşa că începând din toamnă mă găsiţi cutreierând străzile, mall-urile şi teatrele din capitală. A, da, şi cursurile :P

Din moment ce n-am mai scris nimic de multişor mi-am cam ieşit din mână dar voi avea grijă să nu mai rămână perioade de timp mari între articole.